Pescar de Dunare - partea 4
autor : Cosmin Drignei (Misgurnus)
Ori malurile cu duzi sunt abrupte, ori malurile abrupte sunt cu duzi...cre' ca invers ...intre timp(adica dupa vreun an-doi) mai descoperisem un loc
de-asta, unde prinsesem vaduvite mai frumoase decat as fi putut spera...
Noaptea de iulie ne adusese cativa somotei in juvelnice si ne agitam sa improspatam momelile in carlige pentru alt moment important al zilei, perioada
aia imediat dupa ce se lumineaza, o frantura din dimineata si asa prea scurta...tragea cate-o platica din cand in cand… pe la 9 Adi n-a mai rezistat:
- Cosmine, eu ma duc COLO!
Era - si este - o competitie permanenta intre noi, chiar si la modul cine sacrifica primul o posibila captura adevarata la
static, pe fund, in favoarea unui pescuit de doua-trei ore la vaduvita...LOCUL era la aproape un kilometru mai sus, traseul plin de plopi cazuti de la
o defrisare proaspata…locul totusi rezistase, chiar daca aval de dud cu 10-15 metri era acum cazut un plop, cu crengile in apa si tulpina sus, pe
mal…asa ca nu am avut remuscari prea mari, am ramas mai departe cu ochii pe varfurile lansetelor.
De pe insula , tot dinspre amonte, spre zona unde plecase Adi, auzisem ceva zgomote in dimineata aia (pescari sau oameni la taiat de lemne ), asa
ca nu m-am mirat cand la un moment data am auzit strigate…nu desluseam prea bine ce…dupa vreo 10 minute in care strigatele se tot repetau, fara sa
primeasca vreun raspuns, deveneam oarecum deranjat(ma, cata galagie fac astia)…mi s-a aprins cam tarziu beculetul ,dar mi s-a aprins!
"DACA O FI EL?" am strigat si eu…iar a strigat, tot nu desluseam ce…"el o fi? hmmm" …am slabit franele si am inceput cursa…un kilometru
obstacole (trunchiuri de plop) incaltat in cizme(la intoarcere am descoperit ca puteam sa alerg si pe dincolo de trunchiurile de plop, dar sa nu
mai spuneti la nimeni)…in fine…cand am ajuns abia respiram…statea cracanat pe trunchiul de plop, deasupra apei, cu lanseta covrig: - BA, tu nu mai auzi?
Hai ca nu mai stiu ce sa fac…am firu de 28, intra printre crengi de 2 ori da' iesi tot pe acolo…
Cand m-am apropiat si am vazut AMURUL, imi venea sa-l iau la palme(pe Adi, normal)…mie cred ca mi s-ar fi agatat in prima creanga din apa.
Acum ca tot venisem trebuia sa fac ceva, n-aveam minciog si chiar daca aveam nu as fi avut ce face cu el, pestocul era chiar intre crengi, statea
inca in pozitia fireasca, nu era obosit bine…m-am dezbracat si am intrat in apa…nu mai descriu ce forta avea cand l-am prins in brate, eu fiind deja
cu apa la piept si EL- in elementul lui…treaba e ca l-am scos…avea in cerul gurii ancora 12 sau 14, minuscula pentru marimea lui…11kile…nu monstru,
da' cam mare comparativ cu vaduvitele…de necaz, m-am si pozat cu el...Pai ce, nu era captura mea?
Articole similare
Pescar de Dunare - partea 1
Pescar de Dunare - partea 2
Pescar de Dunare - partea 3
PESCUIT STATIONAR
PESCUIT LA CRAP
PESCUIT LA RAPITORI
PARTIDE DE PESCUIT
POVESTIRI PESCAR HOINAR
ATELIER PESCAR HOINAR
|
