"Desara" mancam ciorba de peste !
autor : Cosmin Drignei

Imi spusese nea Fanel:
- Cosmine, du-te tu acolo, ca la Cezero ai fost destul...Vezi ca ta'tau-mare merge maine sa dea cu ingrasaminte la porumbi. Du-te cu el, cu caruta...Si sa ai trei undite!

- Cosminele! hai tataie, scoala-te! Mai mergi?
Vorba rostita in soapta m-a trezit instantaneu...Cum adica daca mai merg? Atat ii trebuia, sa plece fara mine!

Era intuneric si racoare...'Ai batrani cu treaba lor, eu cu treaba mea...O juma' de mamaliga-ntreaga aruncata in punga cu malai(cica sa nu traga umezeala) si o "tiuga" cu rame, infundata cu o carpa...era cald pe zi si asta era cel mai bun "termos" pentru ele... Niciodata nu o sa uit drumul ala...Langa mine bunicii vorbeau de ale lor, insa eu eram deja in lumea mea...ma uitam spre rasarit sa vad daca se inroseste cerul, nu voiam sa ma prinda rasaritul cu unditele pe mal. "Puiu" se grabea si el, ca un armasar ce era...

'Al batran m-a trezit din febra (ca febra era si sigur nimic altceva) in timp ce gandea cu glas tare :
- Desara mancam ciorba de peste !

Am zambit, nu i-am raspuns...Stiam ca asta e o incurajare pentru mine, dar nu aveam nevoie de asta...eu visam la canalul de care auzisem...ma indreptam catre necunoscut...obisnuiam sa visez noaptea locuri de basm...era o boala grava...cautam un colt de rai...

Am trecut podul si am luat-o de-a lungul canalului...nimic din ceea ce vazusem pana atunci nu mai exista. Se luminase...Pasari de apa la care nu le stiam numele cautau cine-stie-ce printre palcuri de stuf...Bancurile de rosioare se faceau nevazute cand treceam prin dreptul lor...Canalul era impanzit de vegetatie, MIROSEA a iarba de balta si a dimineata de vara... Nu stiu cat timp a trecut pana am ajuns...cativa ani pentru un pescar sau cateva secunde pentru un visator...

Total lipsit de incredere am dat cu undita cea mai usoara(un Silstar de 4 m, prima mea varga telescopica) la "cocolos" de mamaliga, intre ape, asa cum ma invatase "profesorul"...Nu mai stiu cum a tras prima babusca (sau prima rosioara, ca nu le deosebeam atunci), doar stiu ca imi tremurau mainile si o priveam...o tineam in mana ca pe un dar de la Mos Craciun, desi era inceput de iunie...

Soarele se ridica tot mai sus si le vedeam cum trec printre ochiurile de bradis,un banc de pesti fara inceput sau sfarsit... Mi-am adus aminte de celelalte doua undite, mai lungi,din trestie uscata sub streasina si indreptata la foc, in care pusesem niste rame de balegar ce ar fi izgonit orice rosioara...

Plutele galbene de cocean sateau prea neclintite in ochiurile de "iarba", in care le asezasem cu atata efort... O miscare abia perceptibila, o joaca a plutei...Undita pentru rosioare am aruncat-o pe mal, ca pe o netrebnica...Pluta, pluta care astepta ce visam eu, nu se oprea...dar parca nu era nici hotarata...Parca se juca cu mine... Si imi aminteam : "Nu trage pana nu pleaca hotarat !" Si atunci, cand am simtit ca trebuie, am tras...si nu stiu cum m-am trezit in mana cu un lin cum nu mai vazusem, nu auriu ci verde-negru...o plasmuire a malului in care mi se ingropau picioarele...UN LIN!

...Ma dureau urechile de liniste...

Si am mai prins in ziua aia cativa lini, si multe rosioare...Si 'ai batrani si-au terminat treaba si m-au chemat sa plecam...Si s-au minunat de frumusetea pestilor pe care i-au vazut... Seara, 'al batran a facut ciorba de lin...Dumnezeu sa-l odihneasca, mult poftea la peste... Pe Puiu l-a dat inainte sa se duca dincolo... Puiu o mai trai saracu ?

 

PESCUIT STATIONAR   PESCUIT LA CRAP   PESCUIT LA RAPITORI   PARTIDE DE PESCUIT   POVESTIRI PESCAR HOINAR
ATELIER PESCAR HOINAR