Canalul Lipovenilor, la marginea Deltei
autor : Pictoru`

Stabilim o plecare in pripa la Valea Nucarilor . Era prin Martie , undeva pe la jumatea lunii . Frig ! Nu atat ziua pe malul garlii , cat noaptea in corturi . Frig tare ! Asta facea sa nu ne putem strecura in corturi decat tarziu dupa miezul noptii si nu inainte de a slabi sensibil rezervele de tarie ale grupului .

Plecasem pentru 4 zile si trei nopti insa , cu tot disconfortul termic impresionati de ,, batalioanele " de marlite si ,, plutoanele " de carasi care decideau ca le sta bine in juvelnicele noastre , am dat care , ce telefoane aveam de dat si ne-am prelungit sederea acolo pentru inca doua zile . Unii si-au rezolvat usor problema asta , altii mai putin usor . Insa , cum bine cunoasteti senzatia , gandeau :

- Ce-o fi o fi ! Cu asta ... cine stie cand ma mai intalnesc ! Mananca-n draci ! Nebun sa fiu sa plec acasa !

Aveam corturile puse in complexul de odihna al ,"Casei Scriitorilor" unde , cu ajutorul lui Mabusse si-al lui Didel , aveam "ambasadele" asezate in relatii de adanca prietenie cu locatorul acesteia . Impropriu spus ,, acesteia " intrucat cladirea propriu zisa a complexului era demult timp .... arsa ! Din intreg complexul mai stateau in picioare pavilioanele administrative si un foisor cu statut de sala de mese .

Rasfatati peste masura de catre nea Mitica . Nea Mitica , un tip absolut deosebit , extrem de saritor care din orice gest facut ne obliga la si mai mult respect , se autoproclama ,, Lipoveanul nelipovean "! Sustinea ca el n-are nici o treaba cu pescuitul , ca nu-i de prin locurile alea si ca doar ,, nimerise " p-acolo . Problema era insa vocea lui ! Vocea si viteza cu care se buluceau cuvintele la el in gura . Vocea absolut harjaita si putrezita de cele 5 pachete de tigari pe zi si de tariile cu care-si incepea si-si incheia ziua . Dupa fiecare fraza a lui asezam in minte acel ,, puzzle " fonetic si , prin eliminare , construiam fel de fel de fraze din cuvintele lui , iar in functie de contextul discutiei deducem pe cea care s-ar fi potrivit cel mai bine . Pan-la urma ne-ntelegeam . Si-am observat ca asta se petrecea mai mult seara cand frazele noastre urmau aceeasi modalitate de constructie cu ale lui .

Din complexul respectiv , ca sa putem ajunge la locurile de pescuit trebuia sa traversam un canal cu lotca lui nea Mitica , dupa care s-o luam la pas cu sculele in carca pret de aproximativ 1,5 km pe un drumeag paralel cu Canalul Lipovenilor . Am fi putut da si in canal insa in anul ala ziceai c-a dat cu ceva in el ! Nici un oblete nu vazusem . Asa am ajuns sa dam intr-un calugar ce strangea apa altor trei canalute .

Dimineata nu parea greu . Veseli , odihniti , goniti de racoare parcurgeam acea distanta aproape pe neobservate . La a doua tigare deja intindeam scaunelele . La intoarcere insa , se complica treaba ! Pe langa tot ce carasem de dimineata se adauga un juvelnic cu 15 - 17 kg de albitura , plus inca vre-o 10 grade Celsius iar noi in aceleasi haine , plus jumatatile de Alexandrion si Stalinskaia consumate .

Cam in ultima zi plina de stat acolo decidem obositi ca mai bine o luam cu masinile prin sat , ocolim satul Agighiol , intram in camp , si dupa circa 3 - 4 km de drum rupt trebuie sa nimerim in acelasi loc . Mult de ocolit insa ne convenea . Ne puteam arunca hainele groase in masini , juvelnicele pline in portbagaj si lansetele pe masina . Boierie ! Dimineata urmand traseul respectiv am descoperit ca-i mult mai lung si complicat decat estimasem . Atat ne mai rugam , ca pe drum sa nu intalnim ceva care sa nu poata fi trecut cu rotile si sa fim nevoiti sa-ntoarcem . Asta era cel mai sumbru scenariu , mai ales ca dadea peste cap programul ultimei zile de stat acolo .

Ajunsi cu aventuri la locul nostru , dupa multe ocolisuri si vaioage , ne punem gospodareste atat pe pescuit cat si pe ultimele jumatati de tarie . Frigul , mai iute ca-n zilele trecute ajuta teribil la asta . Si a fost sa fie ca pe frigul ala sa avem si cea mai prolifica zi din toate ! Toti aveam juvelnicele pline de caras , ciortan si balos , si numa' exemplare rasarite ! Venea asta spre noi ca un ,, La Revedere " frumos !

Ne-am intins in ziua aia mai mult ca-n primele . Pana pe la 15 00 h . Voiam sa profitam la maxim de sansa asta inainte de-a pleca . Insa omiteam un lucru : atatea ore , fara mancare , cu tarie din abundenta , ..... eram ,, usor loviti " ! Intr-atat de ,, loviti " incat focalizam din ce in ce mai greu insula Popina de pe lacul Razelm . Si credeti-ma , nu-i deloc micuta insula asta ! Nu ne pasa ! Era prea bine si frumos ! Nu ne interesa nici de o eventuala intalnire cu politia locala la trecerea prin Agighiol !

,, - Ce-i spui Mabusse daca te opreste ?
- Ce sa-i spun ? Ii spun ca nu gasesc ciocolata cu rom !
- Pai .... ce legatura are ?
- Nu vezi mah ca esti beat ! Are !!!
- Aaaaa ! Daaa ??? Ok atunci ! Asa spunem !

Cat am mai fi vrut noi sa stam cu betele-n apa foamea ne chema in tabara . Nu atat foamea in sine cat gandul la plachia ce ne-o promisese nea Mitica , si care cu siguranta se racise pan-la ora aia ! Plecam ! Gaseau rotile mai greu ca dimineata sleaurile drumului de tara , insa inaintam ! Ba la starea pe care o aveam puteam afirma cu mana pe inima ca inaintam vertiginos ! La trecerea pe langa lacul Agighiol focalizam cu destule dificultati un stol gigantic de pelicani . Livache sensibil la genul asta de privelisti si in general la frumusetile naturii se entuziasmeaza si tipa :

- Opreste bah ! Opreste !
- Ce-ai mah ?
- Opreste , am zis ! Stai putin sa ne uitam !
- Opreste mah , nu vezi ca sare asta din masina ? Fa-i damblaua omului !

Pune Mabusse o frana nu tocmai regulamentara incat Didel , care conducea masina din spate . cu evidente eforturi reuseste sa nu ne loveasca . Didel , am uitat sa spun , avea ferma convingere ca el nu-i ,, lovit " deloc , si ca i se cuvine sa fie liderul grupului in ziua respectiva . Intr-atat credea in asta incat tipa mai tare ca toti , asa cum ii sta bine unui adevarat conducator al unui grup de pescari pierduti in pustiu !

- Baaaaah ! Ce frana-i asta ?
- Am oprit din timp Didele ! Ce tipi asa ?
- Unde dracu' ai oprit mah din timp ? Mai aveam putin si ,, ma urcam pe tine " !!!
- Pai daca nu te uiti la ,, stopuri " ! Ce sa-ti fac mai nene ?
- Iaute-l bah si p-asta ..... cu stopurile lui cu tot ! Poate ti-le fac praf acum !

In timpul asta Livache , cum v-am zis , sensibil la orice-nseamna natura , pierdut in reverii , pasind usor catre Agighiol , zambind se-ntoarce catre mine :

- Vezi bai Pictore ? Vezi ? P...p...p...pelonicalii !
- Ce-s aia mah ? zic eu pufnind in ras . Sunt p...p...p...peconiali !
- Ce dracu' bateti campii mah acolo ? intervine Mabusse iritat de dialogul nostru balbait . Sunt .... d-aia mah .... cum le zice ? .... pelicanoli !
- Bah ! Hai sa mergem ! Hai ca ma enervati ! Sunteti matoi ! zice Didel nervos in timp ce-si impingea ochelarii mai in sus pe nas ! Ce dracu bai frate !!! Nu sunteti in stare sa ziceti ..... pelicantropi ???


 

PESCUIT STATIONAR   PESCUIT LA CRAP   PESCUIT LA RAPITORI   PARTIDE DE PESCUIT   POVESTIRI PESCAR HOINAR
ATELIER PESCAR HOINAR